promisiuni.
săruturi.
visuri.
Trebuia sa vizităm împreună Parisul și să numărăm anii ce trec, ținându-ne strâns de mână.
Ne-am rătăcit, suntem departe de noi.
Sfârșitul nu a fost deloc dureros. Nici nu știu când a început...poate când te-am mințit pentru prima dată, când ai uitat să mai aduci flori, când nu te-am mai sărutat de noapte buna sau, poate, când ai plecat.
Sfârșitul nu iartă, nu-și programează apariția, nu se gândește la ce lasă în urmă. Dar ne îndeamnă să ne recreăm, să ne regăsim.
Nu sfârșitul doare, ci începutul. Dor primii pași, doare desprinderea de vechi, de habitudini. Ne obișnuim cu o anumită realitate, încât atunci când împrejurările ne obligă la schimbare, simțim lipsa a tot ce ne înconjura la un moment dat.
