negând vehement că dorul de tine mă macină,
examinez atent adâncurile ființei mele
ori doar privesc sufletu-mi obosit de atâtea lupte cu sine,
riscând să găsesc acolo rămășițe din noi ce cresc lent ca o tumoare.
iar apoi, cu ochii larg deschiși te caut-nu te găsesc-și sper la o posibilă vindecare de tine.
alteori,
te las să-mi umpli gândurile, visele, zilele și nopile,
apoi întreaga ființă. fără împotrivire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu