Powered By Blogger

vineri, 4 ianuarie 2013

Linişte

Început de an.
Am nevoie de linişte.
Linişte ca a nopţii, plăcută, nu de mormânt.
Linişte în care să îmi pot auzi chiar şi bătăile  inimii si circulaţia sângelui.
Linişte care să mă lase să-mi înţeleg gândurile, să le dea voie sa respire, să se îmbie cu dorinţă de nou, de frumos, de diferit.
O linişte departe de şoapte ale unor voci groase sau subţiri, sfătuitoare sau gălăgioase.
Respir linişte. Gust linişte. Văd linişte. Simt linişte. Ador linişte.

3 comentarii:

  1. Eu cred ca nu am nevoie de ea, deoarece stii prea bine ca pentru mine linistea este echivalentul singuratatii. Dar cu toate astea sunt inconjurata de aceasta "silence" care "has a meaning". Poate chiar are o insemnatate si nu traiesc degeaba in ea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ştiu cum poţi spune ca trăieşti înconjurată de linişte.

    RăspundețiȘtergere