Am nevoie de linişte.
Linişte ca a nopţii, plăcută, nu de mormânt.
Linişte în care să îmi pot auzi chiar şi bătăile inimii si circulaţia sângelui.
Linişte care să mă lase să-mi înţeleg gândurile, să le dea voie sa respire, să se îmbie cu dorinţă de nou, de frumos, de diferit.
O linişte departe de şoapte ale unor voci groase sau subţiri, sfătuitoare sau gălăgioase.
Respir linişte. Gust linişte. Văd linişte. Simt linişte. Ador linişte.
Eu cred ca nu am nevoie de ea, deoarece stii prea bine ca pentru mine linistea este echivalentul singuratatii. Dar cu toate astea sunt inconjurata de aceasta "silence" care "has a meaning". Poate chiar are o insemnatate si nu traiesc degeaba in ea.
RăspundețiȘtergereNu ştiu cum poţi spune ca trăieşti înconjurată de linişte.
RăspundețiȘtergereNu e asa?
RăspundețiȘtergere