Alții

Mi-aș fi dorit să rămâi, sau măcar să te întorci înainte să aparții altora, înainte să încerci alte pasiuni, să tâjești după alte buze, să atingi alte trupuri.
Aș fi vrut să nu urăsc amintirea ta, să nu fiu singură, să nu-mi faci rău.
-Acum e târziu. De ce ai venit?
Nu răspunzi, mă iei de mână, strângi și mă apropii de tine. Vrei să-mi simți inima, să vezi în ce ritm bate. Vrei să găsești în mine dorință, îți cauți cuvintele potrivite pentru ritmul inimii mele.
Ești palid, ochii nu mai sunt frumoși, până și parfumul e altul. Ai schimbat totul. Te-au schimbat oamenii în care ai căutat ce nu aveam eu. Dacă te-ai întors înseamnă că nu ai găsit nimic. Veșnic nemulțumit.
Încă taci.
-Uneori tăcerea nu e un răspuns, știi?
Taci, oftezi, taci. M-aș fi așteptat să ai un discurs pregătit. Așteptam să vii, știam că o să vii.

-Îmi e dor, îmi zici fără putere, fără să crezi.
Te apropii din nou de mine, cauți inpirație sau poate un sens, o explicație pentru venirea ta, dar vrei să-ți explici ție, nu mie.
Vrei să fii sigur că nu mai simți nimic.
Ai revenit doar ca să pleci iar, voiai să simți ceva. Ești plictisit emoțional. Vrei să-ți zdruncine ceva sufletul ăla gol. Dar nu sunt eu aia.
Eu sunt trecut. Tu ești trecut. Suntem alții. Alte emoții, alte pasiuni, alte dezamagiri și speranțe.

Pleacă, eu nu-ți mai pot oferi liniște, alinare, iubire, nici măcar sex.
Nu-mi mai aparții. Ai făcut-o cândva, cred.