I

Aș putea-o numi ”obsesie”.
Finalul, dorul, singurătatea au dus la obsesie.
Zile întregi nu am făcut altceva decât să plâng, să mă întreb cum mai ești, să te caut disperată, să înfrunt respingerea.
Am acceptat orice reproș, orice jignire, orice ar fi venit din partea ta. Am iertat totul.
Te-am privit urându-mă și iubindu-mă în același timp. Cu violență.
Cădere.
Decădere.
Degradare.

Noi doi am trăit aceeași relație diferit. Mi-ai suprins fiecare defect. Ți-am apreciat fiecare calitate.