Las jos stiloul şi ochelarii. Mă plimb prin camera rece. Focul e stins de mult. Tăcere în jur. Afară e viscol şi ger, vreme ostilă, alb, linişte.
Îmi strâng mai bine halatul, de parcă aş găsi în el adăpost şi mă apropii de sobă poate mai prind un fir de căldură. Dar nu, e prea târziu, totul e rece.
Un ceai mi-ar face bine, sau poate ar trebui să dorm- nu-mi face bine să scriu despre tine, mai ales, nu atât de târziu. Să răscolesc trecutul e tot ce am făcut în ultimul timp. M-am întors acolo zi de zi, am vrut să mai caut ceva bun. ceva neatins de durere. Uneori găsesc, alteori doar mă întorc şi mai singură decât înainte să plec. Găsesc alinare în trecut şi în scris.
Da, da... Trebuie să mai scriu. Aleg ceaiul, tei sau mentă.


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu