Târziu

Las jos stiloul şi ochelarii. Mă plimb prin camera rece. Focul e stins de mult. Tăcere în jur. Afară e viscol şi ger, vreme ostilă, alb, linişte.
Îmi strâng mai bine halatul, de parcă aş găsi în el adăpost şi mă apropii de sobă poate mai prind un fir de căldură. Dar nu, e prea târziu, totul e rece.
Un ceai mi-ar face bine, sau poate ar trebui să dorm- nu-mi face bine să scriu despre tine, mai ales, nu atât de târziu. Să răscolesc trecutul e tot ce am făcut în ultimul timp. M-am întors acolo zi de zi, am vrut să mai caut ceva bun. ceva neatins de durere. Uneori găsesc, alteori doar mă întorc şi mai singură decât înainte să plec. Găsesc alinare în trecut şi în scris.
Da, da... Trebuie să mai scriu.  Aleg ceaiul, tei sau mentă.

iubire

Te iubesc-pentru tot și pentru nimic
la bine și rău
în cer și pe pământ
blând și nebun.

Te iubesc-
zi și noapte
simplu și complex
azi și mâine
aici și oriunde.

Îți doresc-
minciunile și adevărul
prezentul și trecutul
dorințele și păcatele
vocea și tăcerea
trupul și sufletul.

Te iubesc în fel și chip.
Te doresc în orice fel.
Te visez în orice chip.

dincolo

Dincolo de chipul frumos, de machiaj și gingășia exterioară, vreau să găsesc o femeie inteligentă, un suflet curat, originalitate, independență.
Vreau ambiție, pasiune, veselie, puterea de a continua indiferent de situație.
Fii tu altfel.
Desprinde-te de mulțime, fii mai mult decât un chip frumos.
Ai o idee, un principiu, un plan după care să te ghidezi.
Nu te lasă distrasă de la drumul tău de nimic.

iii

Primul pahar de vin, azi.
Prima dată când mă gândesc la tine, azi.
Nicio lacrimă, azi.

Dar acum sunt imobilizată. Nu simt nimic, nu mă gândesc la nimic altceva. Prinsă în trecut, de parcă doar întorcându-mă acolo mai pot simți ceva.
Sună așa trist. Așa și e de fapt, trist.

Mă consolez.

Iti voi lipsi candva, dar atunci eu voi fi trecut peste, voi fi uitat de tine si de orice sentiment pe care mi l-ai provocat vreodata, de la admiratie pura la dezgust.
O sa uit ca ai fost totul, fiecare noapte in care am plans de dor, fiecare noapte in care am plans de fericire, o sa uit trecutul.
o sa raman goala, asa cum ma simt acum.
atunci iti va fi dor. cand nu o sa vezi in nimeni ce cauti tu, cand o sa simti ca ti-ai trait toata tineretea exact asa cum ti ai dorit, dar inca nu te simti implinit.
O sa iti lipsesc, dar atunci o sa fiu prea departe de trecut.

 Primele lacrimi, azi.

II

Știu cuvintele pe care le folosești pentru a mă descrie: banal, simplu, comun, anost.
Toate cuvintele alea care exprimă limitare, conținut sec, trăire lipsită de pasiune și complexitate. Le-am auzit pe toate.
Știu totul acum.
Urăsc finalurile în general pentru că atunci vezi de cele mai multe ori ce crede cineva cu adevărat despre tine și, cam tot atunci cunoști cu adevărat o persoană. Descoperi reacții pe care nu le mai văzusei înainte, vezi sentimentele și dorințele reprimate de-a lungul timpului. Cumul de dureri.
Lucruri nespuse, regrete, vină, toate se adună în același suflet pentru mult, prea mult timp, pentru ca în cele din urmă să iasă la suprafață, agresiv, ca o explozie. Apare o avalanșă de cuvinte care vor doar să distrugă, să provoace durere. A-l distruge pe cel care e cauza suferinței tale, pare a fi singura eliberare.
Ne-am mulat și noi, cuminți, pe tipar. Am făcut același lucru.
A rămas numai noroi. Pe mine, pe tine, pe noi.
Am aruncat noroi în tot ce a fost. Am murdărit trecutul.
N-am fi putut să trăim cu un trecut curat, frumos, ne-ar fi deranjat prezentul, nu ne-ar fi lăsat să ne vedem de viață. Ne-am asigurat că s-a acoperit până și ultimul regret, și ultima speranță, și ultima fărâmă de iubire.
Știm prea bine că trebuia să eliminăm orice calitate a celuilalt pentru ca nu cumva, vreodată, să privim înapoi cu părere de rău.
Doar n-o să vrem veodată să revenim în locul care ne-a provocat la un moment dat dezgust, nu?

I

Aș putea-o numi ”obsesie”.
Finalul, dorul, singurătatea au dus la obsesie.
Zile întregi nu am făcut altceva decât să plâng, să mă întreb cum mai ești, să te caut disperată, să înfrunt respingerea.
Am acceptat orice reproș, orice jignire, orice ar fi venit din partea ta. Am iertat totul.
Te-am privit urându-mă și iubindu-mă în același timp. Cu violență.
Cădere.
Decădere.
Degradare.

Noi doi am trăit aceeași relație diferit. Mi-ai suprins fiecare defect. Ți-am apreciat fiecare calitate.

Alții

Mi-aș fi dorit să rămâi, sau măcar să te întorci înainte să aparții altora, înainte să încerci alte pasiuni, să tâjești după alte buze, să atingi alte trupuri.
Aș fi vrut să nu urăsc amintirea ta, să nu fiu singură, să nu-mi faci rău.
-Acum e târziu. De ce ai venit?
Nu răspunzi, mă iei de mână, strângi și mă apropii de tine. Vrei să-mi simți inima, să vezi în ce ritm bate. Vrei să găsești în mine dorință, îți cauți cuvintele potrivite pentru ritmul inimii mele.
Ești palid, ochii nu mai sunt frumoși, până și parfumul e altul. Ai schimbat totul. Te-au schimbat oamenii în care ai căutat ce nu aveam eu. Dacă te-ai întors înseamnă că nu ai găsit nimic. Veșnic nemulțumit.
Încă taci.
-Uneori tăcerea nu e un răspuns, știi?
Taci, oftezi, taci. M-aș fi așteptat să ai un discurs pregătit. Așteptam să vii, știam că o să vii.

-Îmi e dor, îmi zici fără putere, fără să crezi.
Te apropii din nou de mine, cauți inpirație sau poate un sens, o explicație pentru venirea ta, dar vrei să-ți explici ție, nu mie.
Vrei să fii sigur că nu mai simți nimic.
Ai revenit doar ca să pleci iar, voiai să simți ceva. Ești plictisit emoțional. Vrei să-ți zdruncine ceva sufletul ăla gol. Dar nu sunt eu aia.
Eu sunt trecut. Tu ești trecut. Suntem alții. Alte emoții, alte pasiuni, alte dezamagiri și speranțe.

Pleacă, eu nu-ți mai pot oferi liniște, alinare, iubire, nici măcar sex.
Nu-mi mai aparții. Ai făcut-o cândva, cred.

Regăsire

te-ntorci la mine-a mia oară.
porți pe buze același zâmbet ciudat
pe care-l aveai și-atunci când ți-am spus
că plec definitiv.

te-ntorci la mine-a mia oară.
aduci în palmă un suflet făcut bucăți-
bucăți de suflet învelite-n negru.
le ții strâns. poate nu pierzi niciuna.

te-ntorci la mine-a mia oară.
aduci cu tine dor, speranță, șansă.
trup gol. inimă pustie.
privești tăcut
cum nu le-accept.

te-ntorci la mine-a mia oară.
zâmbet. ochi. albastru. suflet.

Mă-ntorc la mine prima oară.
Mă regăsesc definitiv.

uneori

Uneori,
negând vehement că dorul de tine mă macină,
examinez atent adâncurile ființei mele
ori doar privesc sufletu-mi obosit de atâtea lupte cu sine,
riscând să găsesc acolo rămășițe din noi ce cresc lent ca o tumoare.
iar apoi, cu ochii larg deschiși te caut-nu te găsesc-și sper la o posibilă vindecare de tine.

alteori,
te las să-mi umpli gândurile, visele, zilele și nopile,
apoi întreaga ființă. fără împotrivire.

Sfârșit I

atingeri calde pe pielea moale, albă, tânără.
promisiuni.
săruturi.
visuri.

Trebuia sa vizităm împreună Parisul și să numărăm anii ce trec, ținându-ne strâns de mână.
Ne-am rătăcit, suntem departe de noi.
Sfârșitul nu a fost deloc dureros. Nici nu știu când a început...poate când te-am mințit pentru prima dată, când ai uitat să mai aduci flori, când nu te-am mai sărutat de noapte buna sau, poate, când ai plecat.

Sfârșitul nu iartă, nu-și programează apariția, nu se gândește la ce lasă în urmă. Dar ne îndeamnă să ne recreăm, să ne regăsim.

Nu sfârșitul doare, ci începutul. Dor primii pași, doare desprinderea de vechi, de habitudini. Ne obișnuim cu o anumită realitate, încât atunci când împrejurările ne obligă la schimbare, simțim lipsa a tot ce ne înconjura la un moment dat.

02:00 am.
E departe si rece. L-am văzut renunţând. A obosit. A obosit să lupte cu mine, pentru noi, a obosit căutând adevărul, iubirea, perfecţiunea, perfecţiunea in iubire.
Cu ochii mici si albaştri, mă priveşte pierdut. Pot citi în ei dezamăgire. Totuşi, îşi întinde mâna albă, rece şi îmi atinge faţa, blând, mai blând ca niciodată. O face de parcă ar atinge un chip străin, precum ar fi prima, sau poate ultima dată.
Şopteşte, ca pentru el, că mă iubeşte.

Vom adormi îmbrăţişaţi. Cu frică. Prima îmbraţişare care nu ne uneşte.
Stingem luminile, închidem ochii, iubirea din suflet, dorinţa din noi.
Poate ne vom reîntâlni. Poate va mai fi lumină, poate nu...

Aproape

Pari obosit. Lasa-ti haina grea sa cada.
Vino mai aproape.
Atat de aproape incat sa imi simti parfumul.
Sa ma poti privi in ochi. Sa vezi iubirea. Sa imi citesti sufletul.
Atat de aproape incat sa imi auzi inima.
Sa ma poti lua de mana. Sa vezi cum tremura. Mi-a fost dor.
Atat de aproape...
Atat de dor...

Something

Nu ştiu cum aş putea mărturisi asta fără să sune ca un clişeu, ca o replică fatală, spusa de oricine, dar simt că am nevoie de tine în lumea mea.

Am nevoie de parfumul buzelor tale moi, de atingerea mâinilor lungi, de tot.
Ador să adorm mirosind a tine.
Ador să mă trezesc visând la tine.
Îţi ador ochii, ţi-am învăţat fiecare privire, cea de "mi-a-fost-dor", de "sunt-fericit-lângă-tine", de "ştii-că-încerc-să-par-supărat-să-îţi-dai-şi-tu-seama-că-ai-greşit", toate.
Gura mă sărută altfel de fiecare dată, uneori mai cuminte alteori cu pasiune ca şi cum ăla ar fi ultimul sărut pe care mi l-ai putea oferi.
Pari sincer mereu. Mai sincer decât am fost eu vreodată. Şi am nevoie şi de sinceritatea asta până la capăt.
Eşti răbdător. Mai răbdător decât am fost eu vreodată
Pari diferit. Mai diferit decât ceea ce am cunoscut vreodata.
Te pot avea luni romantic, marţi gelos, miercuri curios, joi cuminte, vineri visator, sâmbată leneş, duminică plin de dor. Sunt atâtea emoţii şi atâtea stări, toate într-un singur om. Un singur om care ştie mereu ce să spună, care poate fi acolo când am nevoie, care a învaţat să râdă cu mine şi să îmi înţeleagă până şi tăcerea.

Îţi mulţumesc că eşti.
Îţi mulţumesc că mi-ai demonstrat că pot iubi o singură persoană într-un milion de feluri.
Îţi mulţumesc că eşti altfel şi că îţi pasă.
Îţi mulţumesc pentru atâtea nopţi împreună şi pentru zilele în care mă încânţi mereu mai mult, de fiecare dată mai profund.

Nu o să pot niciodată să îmi exprim sentimentele sau ideile exact aşa cum vreau, exact aşa cum îmi doresc să fie ele auzite. Sau cel puţin nu acum.
Dar, pentru prima dată descopăr lucruri pe care nu le ştiam despre mine.
Pot fi sinceră, fidelă, loială ţie şi mie în acelaşi timp.
Pot să râd, să iubesc, să îţi fiu alături.
Pot să promit că dacă vei avea nevoia, voi fi cea care te va ţine de mână şi-ţi va încălzi sufletul.

Nu ştiu cum aş putea mărturisi asta fără să sune ca un clişeu, ca o replică fatală, spusa de oricine, dar ador să te ştiu adorându-mă.

Linişte

Început de an.
Am nevoie de linişte.
Linişte ca a nopţii, plăcută, nu de mormânt.
Linişte în care să îmi pot auzi chiar şi bătăile  inimii si circulaţia sângelui.
Linişte care să mă lase să-mi înţeleg gândurile, să le dea voie sa respire, să se îmbie cu dorinţă de nou, de frumos, de diferit.
O linişte departe de şoapte ale unor voci groase sau subţiri, sfătuitoare sau gălăgioase.
Respir linişte. Gust linişte. Văd linişte. Simt linişte. Ador linişte.

SEC

Sec, mai sec decat oricand.
raman si privesc cu te indepartezi, din ce in ce mai mult de fiecare data. Sunt atatea momente in care as vrea sa am curajul sa iti plang pe umar, momente in care am nevoie ca tu sa fii aici pentru mine, momente in care simt atat de multe lucruri pe care nu ti le pot explica in cuvinte. Momente ca si cel de acum.